reduceri si promotii 2018
Definitie roade - ce inseamna roade - Dex Online

roade definitie

roádă f., pl. e (d. rod 1). Rod, poamă, fruct: la lună, la săptămînă îșĭ umplu cu apă mîna și se duse ca să vadă de ĭ-a dat Dumnezeŭ roadă (P. P.). substantiv feminin roadă

roadă f. rod; fig. umana roadă EM. [Abstras din pl. roade]. substantiv feminin roadă

ROÁDĂ s. f. v. rod. substantiv feminin roadă

rod, roduri, s.n. – 1. Neam, urmaș, descendent: „... au dat această sfântă carte pentru sufletul său și a toată sămânța sa, până la a 7 rod, ca să le fie pomană” (Bârlea Însemnări: 206). 2. Copil, prunc, vlăstar, odraslă. 3. Fruct. – Din sl. rodu „specie„. substantiv neutru rod

rod s. n., pl. roáde substantiv neutru rod

rod (roáde), s. n.1. Reproducere. – 2. Fruct. – Mr., megl. rod. Sl. rodŭ „specie” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 316), cf. bg. rod „fruct”. – Der. roadă, s. f. (fruct, produs, recoltă); rodi, vb. (a da naștere; a produce, a fructifica), din sl. roditi; rodini, s. f. pl. (zi de naștere, reproducere; generare; creație; vizită care se face unei lăuze și cadoul care i se duce), din sl. rodiny; roditor, adj. (fructifer); rodnic, adj. (fructifer; prosper, fecund); rodnicie, s. f. (fecunditate); nerodnic, adj. (care nu face fructe); rodos, adj. (productiv). substantiv neutru rod

1) rod n., pl. roade și (vechĭ) rodurĭ (vsl. bg. rus. rod, naștere, neam, rudenie, fel. V. rudă 1, norod, porodiță). Poamă, fruct: rodu nuculuĭ se numește „nucă”. Producțiune în general: roadele pămîntuluĭ. Fig. Rezultat: roadele munciĭ. Rodu pămîntuluĭ, cocoșoaĭcă. substantiv neutru rod

rod n. 1. fruct: roadele pomului, rodul pântecelui; 2. Bot. rodu-pământului, plantă erbacee cu rizomul tuberculos și foarte avut în feculă (Arum maculatum). [Slav. RODŬ, naștere, soiu, generațiune (bulg. ROD, fruct)]. substantiv neutru rod

ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pămăntului = plantă erbacee toxică, cu frunze mari, late și lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); (înv.) rod-de-zahăr = dulceață de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlăstar, odraslă. [Var.: (rar) roadă s. f.] – Din sl. rodŭ. substantiv neutru rod

rodozáhar n., pl. urĭ (ngr. rodo-záhari). Sec. 19. Dulceață de petale de trandafir. – Și azĭ în est rod de záhăr ! substantiv neutru rodozahar

rodozahár/rod-de-záhăr (dulceață) (înv.) s. n. substantiv neutru rodozahar

rod-de-záhăr v. rodozahár substantiv neutru rod-de-zahăr

!ródul-pămấntului (plantă) s. m. art. substantiv neutru rodul-pământului

2) rod (est) și roz (vest), ros, a roáde v. tr. (lat. rodere, it. ródere, pv. roire, rozer, vfr. roure, sp. pg. roer. V. rost). Mănînc, micșorez pin [!] frecare: șoariciĭ rod cărțile, pila roade feru [!], cizma l-a ros la gleznă. Atac pe cale chimică: rugina roade feru. Fig. Consum, chinuĭesc pin întristare saŭ grijĭ: grija asta-l rodea. Cĭoplesc, civilizez: trăise pintre [!] boĭerĭ și se maĭ rosese. V. refl. Mă civilizez. Mă frec, mă vîntur: te rozĭ de atîta timp pe la bucătărie, și tot nu știĭ să facĭ o cĭorbă. A te roade ceva (la inimă), a te chinui, a nu te lăsa în pace. verb tranzitiv rod

roz v. tr. Vest. Rod. verb tranzitiv roz

roáde (ród, rós), vb. – A rupe cu dinții, pentru a mînca. – Mr. arod, aroș, aroadere, megl. rod, roș, rǫdiri. Lat. rǒdĕre (Pușcariu 1471; REW 7358), cf. it. rodere, prov. roire, v. fr. roure, sp., port. roer.Der. ros, adj. (mîncat; uzat); rosătură, s. f. (loc ros, rană); rosură, s. f. (roadere, rosătură). verb tranzitiv roade

roáde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. roséi, 1 pl. roáserăm; conj. prez. 3 să roádă; ger. rozấnd; part. ros verb tranzitiv roade

roade v. 1. a rupe sau sfărâma cu dinții, a mânca ceva tare: a roade un os; 2. a strica, a vătăma: rugina roade fierul; 3. fig. a consuma: necazul roade inima; 4. a turmenta: mă roade la inimă de foame; 5. fig. a ciopli: doar ne-om mai roade puțintel și noi AL. [Lat. RODERE]. verb tranzitiv roade

ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A rupe cu dinții, puțin câte puțin, dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. și refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊ Expr. (Tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere. verb tranzitiv roade

a roade (cuiva) pragul expr. a vizita (pe cineva) prea des / prea stăruitor. verb tranzitiv aroade

a-l roade (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. (d. griji, necazuri) a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva). verb tranzitiv alroade

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului roade

roade   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) roade roadere ros rozând singular plural
rozând roadeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rod (să) rod rodeam rosei rosesem
a II-a (tu) rozi (să) rozi rodeai roseși roseseși
a III-a (el, ea) roade (să) rodeai rodea roase rosese
plural I (noi) roadem (să) roadem rodeam roaserăm roseserăm
a II-a (voi) roadeți (să) roadeți rodeați roaserăți roseserăți
a III-a (ei, ele) rod (să) roa rodeau roaseră roseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z