rival definitie

RIVÁL, -Ă s.m. și f. Cel care năzuiește, aspiră la aceleași funcții, avantaje, situații cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Fără rival = fără seamăn, fără pereche; inegalabil. [< fr. rival, it. rivale, lat. rivalis]. substantiv masculin și femininrival

RIVÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care aspiră la aceleași funcții, avantaje, situații cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ fără ~ = fără seamăn; inegalabil. (< fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival) substantiv masculin și femininrival

*rivál, -ă adj. (lat. rivalis, riveran care, ca să-șĭ ude grădina pin [!] canale, ĭa apă din acelașĭ rîŭ cu altu, și pin urmare, dacă cel de la deal ĭa prea multă apă, luĭ nu-ĭ ajunge, saŭ, dacă vine prea multă apă și e amenințat de inundare, el caută s´o´ndrepte spre grădina vecinuluĭ. De aci ura saŭ rivalitatea !). Concurent, competitor, care aspiră la ceĭa ce aspiră și altu și care nu poate fi de cît al unuĭa: Roma și Cartaginea [!] eraŭ rivale la domnia Mediteraneĭ. Subst. Ceĭ doĭ rivalĭ. V. emul. substantiv masculin și femininrival

rivál s. m., pl. riváli substantiv masculin și femininrival

rival a. și m. care aspiră la ceva odată cu altul: popoare rivale. substantiv masculin și femininrival

RIVÁL, -Ă, rivali, -e, s. m. și f. Persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de sex opus. ♦ Persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal. ◊ Loc. adj. și adv. Fără rival = cu care nu se poate măsura nimeni; fără pereche, fără asemănare, inegalabil. – Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival. substantiv masculin și femininrival

riválă s. f., g.-d. art. riválei; pl. rivále substantiv masculin și femininrivală