ritual definitie

RITUÁL, -Ă adj. Referitor la rituri, făcut după anumite rituri. // s.n. Rânduială a unei slujbe religioase. ♦ Ceremonial religios cu implicații folclorice, care se desfășoară, după anumite reguli, în momentele importante din viața comunității. [Pron. -tu-al, pl. -luri. / cf. it. rituale, fr. rituel]. substantiv neutruritual

RITUÁL, -Ă I. adj. referitor la rituri; făcut după anumite rituri; ritualic. II. s. n. punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit; ceremonial religios. ◊ act magic cu implicații folclorice, având ca obiect orientarea unei forțe oculte, malefice sau benefice, către o acțiune determinată, după anumite reguli; rit (1). (< fr. rituel, it. rituale, lat. ritualis) substantiv neutruritual

*rituál, -ă adj. (lat. ritualis). Al rituluĭ, relativ la rit. S. n., pl. e și urĭ. Seria de formalitățĭ care se observă la o ceremonie religioasă. Carte care arată cum se fac aceste formalitățĭ. substantiv neutruritual

rituál¹ (-tu-al) adj. m., pl. rituáli; f. rituálă, pl. rituále substantiv neutruritual

rituál² (-tu-al) s. n., pl. rituáluri substantiv neutruritual

ritual a. privitor la rituri. ║ n. carte ce conține rugăciunile și ceremoniile de observat în exercițiul unui cult religios. substantiv neutruritual

RITUÁL, -Ă, (1) rituali, -e, adj., (2) ritualuri, s. n. 1. Adj. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri; ritualic. 2. S. n. Rânduială a unei slujbe religioase; ceremonial religios. ♦ Ceremonial, desfășurat după reguli tradiționale, cu prilejul nașterii, căsătoriei, morții, cu prilejul semănatului sau al culesului etc. [Pr.: -tu-al] – Din fr. rituel, it. rituale. substantiv neutruritual