Alege sensul dorit: rit -substantiv neutru rit -temporar

rit definitie

credit rapid online ifn

RIT s.n. 1. Practică, ceremonie religioasă; ritual. ♦ (Fig.) Rânduială, tipic. 2. Confesiune (2). [Pl. -uri. / cf. fr. rite, it. rito, lat. ritus]. substantiv neutrurit

RIT s. n. 1. ritual. ◊ (fig.) rânduială, tipic. 2. confesiune (3). (< fr. rite, lat. ritus) substantiv neutrurit

credit rapid online ifn

*rit n., pl. urĭ (lat. ritus). Modu în care se fac ceremoniile unuĭ cult religios: ritu ortodox, ritu catolic. substantiv neutrurit

rit s. n., pl. ríturi substantiv neutrurit

rit n. ordinea ceremoniilor unui cult religios: rituri sacre. substantiv neutrurit

RIT, rituri, s. n. 1. Ritual (2) 4- P. gener. Rânduială, tipic. 2. Confesiune religioasă, ramură autonomă în cadrul aceleiași religii; religie. ♦ Rit vechi = vechea rânduială bisericească, păstrată de secta rascolnicilor. – Din ngr. ríton, lat. ritus, fr. rite. substantiv neutrurit

riț s. n., pl. ríțuri substantiv neutruriț

RIȚ, rițuri, s. n. Crestătură liniară făcută pe o foaie de carton sau de mucava pentru a putea fi îndoită mai ușor fără să plesnească. – Din germ. Ritz. substantiv neutruriț

1) rît n., pl. urĭ (vsl. rŭtŭ, rotŭ, rît, bot). Botu porculuĭ. V. flit și teflu. temporarrît

2) rît n., pl. urĭ (ung. rét, livadă. V. rădĭ). Trans. Maram. Livadă. temporarrît

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirit

rit  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rit ritul
plural rituri riturile
genitiv-dativ singular rit ritului
plural rituri riturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z