reduceri si promotii 2018
Definitie rit - ce inseamna rit - Dex Online
Alege sensul dorit: rit - substantiv neutru rit - temporar

rit definitie

RIT s.n. 1. Practică, ceremonie religioasă; ritual. ♦ (Fig.) Rânduială, tipic. 2. Confesiune (2). [Pl. -uri. / cf. fr. rite, it. rito, lat. ritus]. substantiv neutru rit

RIT s. n. 1. ritual. ◊ (fig.) rânduială, tipic. 2. confesiune (3). (< fr. rite, lat. ritus) substantiv neutru rit

*rit n., pl. urĭ (lat. ritus). Modu în care se fac ceremoniile unuĭ cult religios: ritu ortodox, ritu catolic. substantiv neutru rit

rit s. n., pl. ríturi substantiv neutru rit

rit n. ordinea ceremoniilor unui cult religios: rituri sacre. substantiv neutru rit

RIT, rituri, s. n. 1. Ritual (2) 4- P. gener. Rânduială, tipic. 2. Confesiune religioasă, ramură autonomă în cadrul aceleiași religii; religie. ♦ Rit vechi = vechea rânduială bisericească, păstrată de secta rascolnicilor. – Din ngr. ríton, lat. ritus, fr. rite. substantiv neutru rit

riț s. n., pl. ríțuri substantiv neutru riț

RIȚ, rițuri, s. n. Crestătură liniară făcută pe o foaie de carton sau de mucava pentru a putea fi îndoită mai ușor fără să plesnească. – Din germ. Ritz. substantiv neutru riț

1) rît n., pl. urĭ (vsl. rŭtŭ, rotŭ, rît, bot). Botu porculuĭ. V. flit și teflu. temporar rît

2) rît n., pl. urĭ (ung. rét, livadă. V. rădĭ). Trans. Maram. Livadă. temporar rît

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rit

rit   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rit ritul
plural rituri riturile
genitiv-dativ singular rit ritului
plural rituri riturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z