risipit definitie

risipít, -ă adj. Împrăștiat, diseminat: insule risipite pe mare. Ruinat: casă risipită. Cheltuit fără socoteală: avere risipită. adjectiv risipit

risipit a. 1. împrăștiat: nori risipiți pe cer; 2. dărâmat, în ruine: casă risipită; 3. fig. cheltuit fără cumpăt: avere risipită. adjectiv risipit

RISIPÍT, -Ă, risipiți, -te, adj. 1. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, răsfirat. 2. (Despre materiale, bani, averi) Cheltuit fără socoteală; irosit. 3. (Despre armate sau cete înarmate) Pus pe fugă; alungat, înfrânt. 4. (Despre construcții) Stricat, sfărâmat; prăbușit, ruinat. – V. risipi. adjectiv risipit

risipí (risipésc, risipít), vb.1. A dispersa, a împrăștia. – 2. A izgoni, a fugări. – 3. A cheltui, a toca. – 4. A face praf, a distruge. – 5. A irosi, a prăpădi. – Var. rîsipi, răsipi. Sl. rasypati (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79). Der. risip, s. n. (înv., ruină); risipă, s. f. (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adj. (cheltuitor, distrugător). Din rom. provin ucr. prisipati (Bogaci), săs. rissipin. verb tranzitiv risipi

risipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. risipésc, imperf. 3 sg. risipeá; conj. prez. 3 să risipeáscă verb tranzitiv risipi

risipì v. 1. a împrăștia: ciobanul și-a risipit oile; 2. a cheltui nebunește: și-a risipit averea; 3. fig. a dispare: când adevărul se ivește, minciuna se risipește. [Slav. RASIPATI, a împrăștia, a prăpădi]. verb tranzitiv risipì

RISIPÍ, risipesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia. 2. Tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. Refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira. ♦ Tranz. A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăștia. ♦ tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) propaga o știre, un zvon etc. ♦ Tranz. A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de vrăjmași etc. 4. Refl. (Despre nori, ceață, aburi etc.) A se destrăma, a dispărea, a pieri. 5. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) prăbuși, a (se) nărui, a (se) surpa. ♦ A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi. 6. Tranz. A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând. – Din bg. razsipja, sb. rasipati. verb tranzitiv risipi

risipésc și (est) rîsîpésc v. tr. (din maĭ vechĭu răsipesc, d. vsl. rasypati. V. nisip). Împrăștiĭ: vitele pășteaŭ risipite pe cîmp, oastea dușmănească fugea risipită. Cheltuĭesc fără socoteală: a risipi averea, apa. Vechĭ. Dărîm, nimicesc. V. refl. Dispar, per [!]: averea, familia s´a risipit. Vechĭ. Plîng de mă risipesc, izbucnesc în lacrămĭ. – În vest și siripésc. V. agreg. verb tranzitiv risipesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului risipit

risipit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular risipit risipitul risipi risipita
plural risipiți risipiții risipite risipitele
genitiv-dativ singular risipit risipitului risipite risipitei
plural risipiți risipiților risipite risipitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z