RIPIÉNO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) 1. Tutti. 2. Indicație pentru o voce suplimentară într-un ansamblu. // s.n. Grupa viorilor dintr-o orchestră simfonică denumite „viori-ripieno”. [< it. ripieno]. substantiv neutruripieno
RIPIÉNO I. adv. (muz.; în concerto grosso) cu întregul ansamblu orchestrat; tutti. II. s. n. grupa viorilor dintr-o orchestră simfonică. (< it. ripieno) substantiv neutruripieno
ripiéno s.n., adv. (muz.) I s.n. Grupa viorilor într-o orchestră simfonică. II adv. (indică modul de executare a unei bucăți muzicale) 1 (în concerti grossi) Cântat de toți executanții; tutti. 2 (într-un ansamblu) Cu o voce suplimentară. • sil. -pi-e. / <it. ripieno. substantiv neutruripieno
ripieno substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ripieno | ripienoul |
plural | ripienouri | ripienourile | |
genitiv-dativ | singular | ripieno | ripienoului |
plural | ripienouri | ripienourilor |