rinocer definitie

credit rapid online ifn

RINOCÉR s.m. Mamifer pahiderm erbivor din regiunile tropicale ale Asiei și Africii, care are pe nas unul sau două coarne caracteristice. [< fr. rhinocéros, cf. gr. rhis – nas, kerras – corn]. substantiv masculinrinocer

RINOCÉR s. m. mamifer pahiderm erbivor din Asia și Africa, având pe nas unul sau două corane caracteristice. (< fr. rhinocéros, lat. rhinoceros) substantiv masculinrinocer

credit rapid online ifn

*rinocér m. (fr. rhinocéros, d. lat. rhinóceros, -cerótis, care vine d. vgr. rinókeros, -kérotos, d. rin, nas, și kéras, corn). Zool. Un animal perisodactil cu unu saŭ cu doŭă coarne pe nas. – Rinoceru locuĭește în locurile băltoase din regiunile tropicale ale Asiiĭ și Africiĭ. Cel asiatic are un singur corn, cel african doŭă. Ajunge pînă la 4 metri în lungime și 2 în înălțime. Are pelea [!] foarte groasă și un aspect foarte butucănos. În semănăturĭ cauzează marĭ pagube. V. inorog, unicorn. substantiv masculinrinocer

rinocér s. m., pl. rinocéri substantiv masculinrinocer

rinocer m. mare mamifer pachiderm cu unul sau două coarne pe nas. substantiv masculinrinocer

RINOCÉR, rinoceri, s. m. Nume dat la două genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa și Asia, cu pielea aproape lipsită de păr, cu unul sau cu două coarne în frunte; animal din, aceste genuri. – Din fr. rhinocéros, lat. rhinoceros. substantiv masculinrinocer

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirinocer

rinocer  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rinocer rinocerul
plural rinoceri rinocerii
genitiv-dativ singular rinocer rinocerului
plural rinoceri rinocerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z