rindeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 să rindeluiáscă verb tranzitivrindelui
RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fațui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui. verb tranzitivrindelui
rindelui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)rindelui | rindeluire | rindeluit | rindeluind | singular | plural | ||
rindeluind | rindeluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | rindeluiesc | (să)rindeluiesc | rindeluiam | rindeluii | rindeluisem | |
a II-a (tu) | rindeluiești | (să)rindeluiești | rindeluiai | rindeluiși | rindeluiseși | ||
a III-a (el, ea) | rindeluiește | (să)rindeluiai | rindeluia | rindelui | rindeluise | ||
plural | I (noi) | rindeluim | (să)rindeluim | rindeluiam | rindeluirăm | rindeluiserăm | |
a II-a (voi) | rindeluiți | (să)rindeluiți | rindeluiați | rindeluirăți | rindeluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | rindeluiesc | (să)rindeluiască | rindeluiau | rindeluiră | rindeluiseră |