RIGORÍSM s.n. 1. Concepție etică promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. Morală severă; austeritate. 3. Calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. [Cf. fr. rigorisme]. substantiv neutrurigorism
RIGORÍSM s. n. 1. concepție etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate. 3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. (< fr. rigorisme) substantiv neutrurigorism
*rigorízm n., pl. e (d. rigoare; fr. -isme). Mare austeritate, morală foarte austeră: rigorizmu [!] puritanilor. substantiv neutrurigorizm
rigorísm s. n. substantiv neutrurigorism
rigorism n. morală prea severă. substantiv neutrurigorism
RIGORÍSM s. n. 1. Concepție etică care nu admite acțiuni indiferente în domeniul moralei și susține că numai acțiunile ce se întemeiază pe respectul legii morale au valoare morală. 2. Severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau, p. gener., a altor norme. – Din fr. rigorisme. substantiv neutrurigorism
rigorism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rigorism | rigorismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | rigorism | rigorismului |
plural | — | — |