rigid definitie

RIGÍD, -Ă adj. 1. Neflexibil, țeapăn. ♦ Care rezistă, nu se frânge. ♦ Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ (Tehn.; despre piese, legături) Care este fix, imobil; fixat, întărit, legat strâns. 2. (Fig.) Care nu îngăduie abateri; sever, aspru, neînduplecat. [< fr. rigide, cf. lat. rigidus]. adjectiv rigid

RIGÍD, -Ă adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare; lipsit de flexibilitate; țeapăn. ◊ (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus) adjectiv rigid

*rígid, -ă adj. (lat. rigidus). Țeapăn, care nu se îndoaĭe: un drug rígid, cadavrele devin rigide. Fig. Bățos, țeapăn, fără elevanță: stil rigid. Inflexibil, sever, neînduplecat: virtutea rigidă a luĭ Catone. Adv. A scrie rigid. – Fals -íd (după fr.). adjectiv rigid

rigíd adj. m., pl. rigízi; f. rigídă, pl. rigíde adjectiv rigid

rigid a. 1. țeapăn: drug rigid; 2. fig. foarte sever: morală rigidă. adjectiv rigid

RIGÍD, -Ă, rigizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri) Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ Care este lipsit de flexibilitate; țeapăn, neflexibil. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu îngăduie abateri; dur, sever, neînduplecat, intransigent. ♦ (Despre expresia sau trăsăturile feței) Care trădează neînduplecare, asprime, severitate. – Din fr. rigide. adjectiv rigid

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rigid

rigid   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rigid rigidul rigi rigida
plural rigizi rigizii rigide rigidele
genitiv-dativ singular rigid rigidului rigide rigidei
plural rigizi rigizilor rigide rigidelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z