ridiche definitie

ridíche (ridíchi), s. f. – Plantă (Raphanus sativus). – Var. rădiche. Lat. radῑcŭla „radiculă” (Pușcariu 1425; Tiktin), cf. it. radicchio › ngr. ῥαδίϰι „un tip de buruiană” › tc. radikia, alb. radhikje „cicoare”. Der. din ngr. (Candrea) sau din sl. rŭdŭky „lăptucă” (Miklosich, Lexicon, 808), este mai puțin probabilă. – Der. ridichioară, s. f. (cerențel, Geum urbanum). substantiv femininridiche

ridíche, V. rîdiche. substantiv femininridiche

rîdíche (est) și ridíche (vest) f. (lat. radicula, *radîcla, dim. d. radix, radicis, rădăcină [format ca și păturniche, ureche, curechĭ]; it. radicchio, cicoare, sard. raiga. Din rom. vine rus rĭédĭka, hrean. Germ. rettig vine d. lat. Ngr. radiki, cĭcoare, vine d. it. Forma actuală rădiche din nord e maĭ degrabă o întoarcere la ă, ca și în rădic. V. rădăcină, radiculă). O plantă cruciferă a căreĭ rădăcină cărnoasă se mănîncă crudă cu sare (ráphanus sativus). Fig. Fam. A freca cuĭva rîdichea, a-l face să joace cum vreĭ tu, a-l trata aspru, a-l bate. – Rîdichea e originară din Asia. Pin [!] cultură s´aŭ obținut o mulțime de varietățĭ, dintre care maĭ cunoscute sînt rîdichea neagră, mare, și rîdichile de lună, micĭ, albe saŭ roșiĭ și violete. substantiv femininrîdiche

ridíche s. f., art. ridíchea, g.-d. art. ridíchii; pl. ridíchi, art. ridíchile substantiv femininridiche

ridiche f. 1. plantă cu rădăcină rotunjită ce se mănâncă crudă (Raphanus sativus); 2. fam. spinare: a freca ridichea cuiva ISP. [Și rădiche = lat. RADICULA]. substantiv femininridiche

RIDÍCHE, ridichi, s. f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă (Raphanus sativus); p. restr. rădăcina comestibilă a plantei. Ridiche sălbatică = buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, cu tulpina acoperită de peri, cu frunze ovale și cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui (Raphanus raphanistrum). *Expr. (Fam.) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Lat. radicula. substantiv femininridiche

de chichi, de michi, de trei lei ridichi expr. (glum.) v. de chichi. substantiv feminindechichi

de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi. substantiv feminindechichi

a-i freca ridichea (cuiva) expr. 1. a bate tare (pe cineva). 2. a critica (pe cineva), a certa aspru (pe cineva). substantiv femininaifrecaridichea

a-și împărți ridichea și covrigul expr. (intl.) a împărți în mod egal bunurile furate. substantiv femininașiîmpărțiridicheașicovrigul