ridicătură definitie

rîdicătúră (est) și ri- (vest) f., pl. ĭ (d. rîdicat). Mold. Înălțătură, proeminență, dîmb, loc maĭ rîdicat: trupa aștepta pe o rîdicătură. substantiv feminin rîdicătură

ridicătúră s. f., g.-d. art. ridicătúrii; pl. ridicătúri substantiv feminin ridicătură

ridicătură f. ceva ridicat. substantiv feminin ridicătură

RIDICĂTÚRĂ, ridicături, s. f. 1. înălțime, proeminență. ♦ Loc ridicat; dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). – Ridica + suf. -ătură. substantiv feminin ridicătură

rîdicătúră (est) și ri- (vest) f., pl. ĭ (d. rîdicat). Mold. Înălțătură, proeminență, dîmb, loc maĭ rîdicat: trupa aștepta pe o rîdicătură. substantiv feminin rîdicătură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ridicătură

ridicătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ridicătu ridicătura
plural ridicături ridicăturile
genitiv-dativ singular ridicături ridicăturii
plural ridicături ridicăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z