RIDÁT, -Ă adj. Cu riduri. [< fr. ridé]. adjectivridat
RIDÁT, -Ă, ridați, -te, adj. Cu riduri, zbârcit. – V. rida. adjectivridat
RIDÁ vb. I tr. A provoca riduri, a face riduri; a zbârci, a încreți. ♦ refl. A căpăta riduri. [< fr. rider]. verbrida
RIDÁ vb. refl. a face, a căpăta riduri. (< fr. rider) verbrida
!ridá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se rideáză verbrida
RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider. verbrida
ridat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ridat | ridatul | ridată | ridata |
plural | ridați | ridații | ridate | ridatele | |
genitiv-dativ | singular | ridat | ridatului | ridate | ridatei |
plural | ridați | ridaților | ridate | ridatelor |