RICERCÁRE s.f. (Muz.) Compoziție instrumentală cu formă liberă în stil de contrapunct. [Var. ricercár s.n. / < it. ricercare]. substantiv femininricercare
RICERCÁR s. n. (muz.) compoziție instrumentală polifonică cu formă liberă în stil de contrapunct, care se cântă fără întrerupere; capriciu, fantezie. (< it. ricercare) substantiv neutruricercar
ricercár s. n. substantiv neutruricercar
RICERCÁR s. n. Compoziție muzicală polifonică, anterioară fugii, alcătuită din mai multe secțiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere; capriciu, fantezie. – Din it. ricercare. substantiv neutruricercar
ricercare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ricercare | ricercarea |
plural | ricercare | ricercarele | |
genitiv-dativ | singular | ricercare | ricercarei |
plural | ricercare | ricercarelor |