reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii substantiv femininreînverzire
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi. substantiv femininreînverzire
reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă verbreînverzi
reînverzì v. a înverzi din nou. verbreînverzì
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi. verbreînverzi
*reînverzésc v. intr. (re- și înverzesc). Înverzesc ĭar. verbreînverzesc
reînverzire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | reînverzire | reînverzirea |
plural | reînverziri | reînverzirile | |
genitiv-dativ | singular | reînverziri | reînverzirii |
plural | reînverziri | reînverzirilor |