reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri substantiv femininreîntâlnire
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni. substantiv femininreîntâlnire
reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă verb tranzitivreîntâlni
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni. verb tranzitivreîntâlni
reîntâlnire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | reîntâlnire | reîntâlnirea |
plural | reîntâlniri | reîntâlnirile | |
genitiv-dativ | singular | reîntâlniri | reîntâlnirii |
plural | reîntâlniri | reîntâlnirilor |