*reîntórc, -tórs, a -toárce v. tr. (re- și întorc, după fr. retourner). Întorc ĭar. V. refl. Greșit îld. mă întorc (înapoĭ), mă întorn, revin la punctu de plecare. temporarreîntorc
*reîntórc, -tórs, a -toárce v. tr. (re- și întorc, după fr. retourner). Întorc ĭar. V. refl. Greșit îld. mă întorc (înapoĭ), mă întorn, revin la punctu de plecare. verbreîntorc
reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs verbreîntoarce
reîntoarce v. 1. a întoarce ce a luat; 2. a duce înapoi. verbreîntoarce
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner). verbreîntoarce