reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă verb tranzitivreîmpăduri
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri. verb tranzitivreîmpăduri
reîmpăduri | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reîmpăduri | reîmpădurire | reîmpădurit | reîmpădurind | singular | plural | ||
reîmpădurind | reîmpăduriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reîmpăduresc | (să)reîmpăduresc | reîmpăduream | reîmpădurii | reîmpădurisem | |
a II-a (tu) | reîmpădurești | (să)reîmpădurești | reîmpădureai | reîmpăduriși | reîmpăduriseși | ||
a III-a (el, ea) | reîmpădurește | (să)reîmpădureai | reîmpădurea | reîmpăduri | reîmpădurise | ||
plural | I (noi) | reîmpădurim | (să)reîmpădurim | reîmpăduream | reîmpădurirăm | reîmpăduriserăm | |
a II-a (voi) | reîmpăduriți | (să)reîmpăduriți | reîmpădureați | reîmpădurirăți | reîmpăduriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reîmpăduresc | (să)reîmpădurească | reîmpădureau | reîmpăduriră | reîmpăduriseră |