Alege sensul dorit: rezumat -adjectiv rezumat -substantiv neutru

rezumat definitie

credit rapid online ifn

REZUMÁT, -Ă, rezumați, -te, adj. v. REZUMA. – [DEX '98] adjectivrezumat

rezumát s. n., pl. rezumáte adjectivrezumat

credit rapid online ifn

REZUMÁT s.n. Reluare pe scurt, scrisă sau orală, a unei lucrări, a unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ♦ În rezumat = pe scurt. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. résumé]. substantiv neutrurezumat

rezumat n. 1. analiză sumară: rezumatul unui discurs; 2. prescurtare: rezumat de istorie. substantiv neutrurezumat

*rezumát n., pl. e (fr. résumé, d. résumer, a rezuma). Prescurtare, șir de ideĭ exprimate maĭ pe scurt ca extras din aceleașĭ ideĭ exprimate maĭ pe larg: un rezumat istoric. În rezumat, pe scurt, cu alte cuvinte, rezumînd. V. sinaxar. substantiv neutrurezumat

REZUMÁT s. n. redare pe scurt, în scris sau oral, a conținutului unei lucrări, al unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ în ~ = pe scurt. (< fr. résumé) substantiv neutrurezumat

REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumând. – Din fr. résumé. substantiv neutrurezumat

*rezúm, a v. tr. (fr. résumer, d. lat. resúmere, a relua. V. consum). Redaŭ pe scurt: perorațiunea rezumă tot discursu. V. refl. Exprim pe scurt ceĭa ce am zis maĭ în ainte [!]. verb tranzitivrezum

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă verb tranzitivrezuma

REZUMÁ vb. I. tr. 1. A reda pe scurt esențialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -mă. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua]. verb tranzitivrezuma

REZUMÁ vb. I. tr. 1. a reda pe scurt esențialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II. refl. a se limita la..., a se mulțumi cu... (< fr. résumer) verb tranzitivrezuma

rezumà v. 1. a reda în puține vorbe: a rezuma o discuțiune; 2. a relua pe scurt cele zise și a conchide. verb tranzitivrezumà

REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer. verb tranzitivrezuma

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirezumat

rezumat  adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezumat rezumatul
plural rezumați rezumații
genitiv-dativ singular rezumat rezumatului
plural rezumați rezumaților
rezumat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezumat rezumatul rezuma rezumata
plural rezumați rezumații rezumate rezumatele
genitiv-dativ singular rezumat rezumatului rezumate rezumatei
plural rezumați rezumaților rezumate rezumatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z