*rezúm, a -á v. tr. (fr. résumer, d. lat. resúmere, a relua. V. consum). Redaŭ pe scurt: perorațiunea rezumă tot discursu. V. refl. Exprim pe scurt ceĭa ce am zis maĭ în ainte [!]. verb tranzitivrezum
REZUMÁ vb. I. tr. 1. A reda pe scurt esențialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -mă. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua]. verb tranzitivrezuma
REZUMÁ vb. I. tr. 1. a reda pe scurt esențialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II. refl. a se limita la..., a se mulțumi cu... (< fr. résumer) verb tranzitivrezuma
rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă verb tranzitivrezuma
rezumà v. 1. a reda în puține vorbe: a rezuma o discuțiune; 2. a relua pe scurt cele zise și a conchide. verb tranzitivrezumà
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer. verb tranzitivrezuma
rezuma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)rezuma | rezumare | rezumat | rezumând | singular | plural | ||
rezumând | rezumați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | rezum | (să)rezum | rezumam | rezumai | rezumasem | |
a II-a (tu) | rezumi | (să)rezumi | rezumai | rezumași | rezumaseși | ||
a III-a (el, ea) | rezumă | (să)rezumai | rezuma | rezumă | rezumase | ||
plural | I (noi) | rezumăm | (să)rezumăm | rezumam | rezumarăm | rezumaserăm | |
a II-a (voi) | rezumați | (să)rezumați | rezumați | rezumarăți | rezumaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | rezumă | (să)rezume | rezumau | rezumară | rezumaseră |