reduceri si promotii 2018
Definitie rezultat - ce inseamna rezultat - Dex Online
Alege sensul dorit: rezultat - adjectiv rezultat - substantiv neutru

rezultat definitie

REZULTÁT, -Ă, rezultați, -te, adj. Care a apărut ca o consecință logică, ca o urmare; care a reieșit, a izvorât – Din rezulta [folosit în corpul DEX, v. de ex.: HIPERBOLOÍD, hiperboloizi, s. m. Suprafață rezultată...]. adjectiv rezultat

rezultát s. n., pl. rezultáte adjectiv rezultat

REZULTÁT s.n. Efectul unei acțiuni sau al unei cauze; urmare; consecință. ♦ Numărul obținut după efectuarea unei operații aritmetice. [Pl. -te, -turi. / < fr. résultat]. substantiv neutru rezultat

rezultat n. ceeace rezultă. substantiv neutru rezultat

REZULTÁT s. n. efect al unei acțiuni, al unei cauze; urmare, consecință. ◊ număr obținut după efectuarea unei operații aritmetice. (< fr. résultat, germ. Resultat) substantiv neutru rezultat

*rezultát n., pl. e (fr. résultat, d. mlat. resultatum). Ceĭa ce rezultă, lucru cu care te alegĭ. Efect: rezultatu revoluțiunilor e de multe orĭ slăbirea patriiĭ. substantiv neutru rezultat

REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat. substantiv neutru rezultat

*rezúlt, a v. intr. (fr. résulter, mlat. resultare; saltare, a salta, a sări. V. insult). Reĭes, urmez, îs urmarea logică: din cele spuse rezultă că e așa. Ce rezultă de aicĭ ? cu ce ne alegem ? V. răsalt. verb rezult

REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămâne (la o operație). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter]. verb rezulta

REZULTÁ vb. intr. 1. a apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. 2. (mat.) a ieși, a rămâne (la o operație). (< fr. résulter) verb rezulta

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă verb rezulta

rezultà v. a fi consecvența, concluziunea: de aci rezultă. verb rezultà

REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a,decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter. verb rezulta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rezultat

rezultat   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezultat rezultatul
plural rezultaturi rezultaturile
genitiv-dativ singular rezultat rezultatului
plural rezultaturi rezultaturilor
rezultat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezultat rezultatul rezulta rezultata
plural rezultați rezultații rezultate rezultatele
genitiv-dativ singular rezultat rezultatului rezultate rezultatei
plural rezultați rezultaților rezultate rezultatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z