REZULTÁNT, -Ă adj. Care rezultă, care reiese. ♦ Referitor la o rezultantă. [< fr. résultant]. adjectiv rezultant
REZULTÁNT, -Ă adj. 1. care rezultă. 2. referitor la o rezultantă (II, 2). (< fr. résultant) adjectiv rezultant
*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte adjectiv rezultant
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant. adjectiv rezultant
| rezultant adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | rezultant | rezultantul | rezultantă | rezultanta |
| plural | rezultanți | rezultanții | rezultante | rezultantele | |
| genitiv-dativ | singular | rezultant | rezultantului | rezultante | rezultantei |
| plural | rezultanți | rezultanților | rezultante | rezultantelor | |