rezulta definitie

credit rapid online ifn

*rezúlt, a v. intr. (fr. résulter, mlat. resultare; saltare, a salta, a sări. V. insult). Reĭes, urmez, îs urmarea logică: din cele spuse rezultă că e așa. Ce rezultă de aicĭ ? cu ce ne alegem ? V. răsalt. verbrezult

REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămâne (la o operație). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter]. verbrezulta

credit rapid online ifn

REZULTÁ vb. intr. 1. a apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. 2. (mat.) a ieși, a rămâne (la o operație). (< fr. résulter) verbrezulta

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă verbrezulta

rezultà v. a fi consecvența, concluziunea: de aci rezultă. verbrezultà

REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a,decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter. verbrezulta

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirezulta

rezulta  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)rezulta rezultare rezultat rezultând singular plural
rezultând
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) (să)—
a II-a (tu) (să)—
a III-a (el, ea) rezultă (să)— rezulta rezultă rezultase
plural I (noi) (să)—
a II-a (voi) (să)—
a III-a (ei, ele) rezultă (să)rezulte rezultau rezulta rezultaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z