Alege sensul dorit: rezistor - substantiv masculin rezistor - substantiv neutru

rezistor definitie

REZISTÓR s.n. Aparat care prezintă rezistență electrică și care poate fi introdus într-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. résisteur, engl. resistor]. substantiv masculin rezistor

rezistór s. n., pl. rezistoáre substantiv masculin rezistor

REZISTÓR s.n. Aparat care prezintă rezistență electrică și care poate fi introdus într-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. résisteur, engl. resistor]. substantiv neutru rezistor

REZISTÓR s. n. element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistență (I, 4). (< fr. résisteur, engl. resitor) substantiv neutru rezistor

REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). [Pl. și: (m.) rezistori] – Din fr. résisteur, engl. resistor. substantiv neutru rezistor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rezistor

rezistor   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezistor rezistorul
plural rezistoare rezistoarele
genitiv-dativ singular rezistor rezistorului
plural rezistoare rezistoarelor
rezistor   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezistor rezistorul
plural rezistoare rezistoarele
genitiv-dativ singular rezistor rezistorului
plural rezistoare rezistoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z