reduceri si promotii 2018
Definitie rezistent - ce inseamna rezistent - Dex Online

rezistent definitie

REZISTÉNT, -Ă adj. Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă ușor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obișnuit cu un antibiotic. // s.m. și f. Patriot membru al Rezistenței, în cel de-al doilea război mondial. [Cf. fr. résistant, it. resistente]. adjectiv rezistent

REZISTÉNT, -Ă I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ◊ care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala). ◊ (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenței. (< fr. résistant, it. resistente) adjectiv rezistent

*rezistént, -ă adj. (lat. resistens, -éntis, fr. résistant). Care rezistă, tare: stejaru are lemn rezistent. Fiz. Mediu rezistent, mediŭ care se opune mișcăriĭ corpurilor care-l străbat. adjectiv rezistent

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte adjectiv rezistent

rezistent a. care rezistă. adjectiv rezistent

REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente. adjectiv rezistent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rezistent

rezistent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezistent rezistentul rezistentă rezistenta
plural rezistenți rezistenții rezistente rezistentele
genitiv-dativ singular rezistent rezistentului rezistente rezistentei
plural rezistenți rezistenților rezistente rezistentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z