reziduu definitie

REZÍDUU s.n. Materie rămasă în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții recipientelor unde se păstrează diferite substanțe lichide. [Pron. -du-u, pl. -uuri, -uri. / < fr. résidu, it. residuo, cf. lat. residuus]. substantiv neutru reziduu

REZÍDUU s. n. 1. deșeu care rămâne în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. 2. materie care se depune pe pereții recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide. (< fr. résidu, lat. residuum) substantiv neutru reziduu

REZÍDUU, reziduuri, s. n. Materie rămasă de la o operație de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor unde se păstrează substanțe lichide sau unde se produce o ardere. [Pr.: -du-u.Pl. și: reziduri] – Fr. résidu (lat. lit. residuum). substantiv neutru reziduu

rezíduu (-du-u) s. n., art. rezíduul; pl. rezíduuri substantiv neutru reziduu

reziduu n. ceeace rămâne dintr’o substanță supusă unei acțiuni chimice. substantiv neutru reziduu

*rezíduŭ n., pl. duurĭ (lat. residuum, d. re-sídere, a se lăsa la fund, d. sidere, a se așeza. V. șed). Rămășiță, rest: cenușa e reziduu arderiĭ lemnelor. Drojdie: reziduu s´a depus la fund. substantiv neutru reziduŭ

REZÍDUU, reziduuri, s. n. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ◊ Reziduuri furajere = deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentația animalelor. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează substanțe lichide. [Pr.: -du-u.Var.: rezídiu s. n.] – Din lat. residuum, fr. résidu. substantiv neutru reziduu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului reziduu

reziduu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reziduu reziduul
plural reziduri rezidurile
genitiv-dativ singular reziduu reziduului
plural reziduri rezidurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z