rezidare definitie

credit rapid online ifn

REZIDÁ vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3 rezídă. / < fr. résider, cf. lat. residere]. substantiv femininrezida

*rezíd și -déz, a v. intr. (fr. résider, d. lat. residére, a rezida, d. sedére, a ședea. V. prezid). Am sediu, locuĭesc de obiceĭ: suveranu rezidă în capitală. Fig. Consist, mă aflu: aicĭ rezidă dificultatea. verbrezid

credit rapid online ifn

REZIDÁ vb. intr. a se afla, a exista în..., a consta în... (< fr. résider, lat. residere) verbrezida

REZIDÁ vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3 rezídă. / < fr. résider, cf. lat. residere]. verbrezida

rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă verbrezida

rezidà v. 1. a sta cu locuința undeva; 2. fig. a fi, a consta: în asta rezidă chestiunea. verbrezidà

REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere. verbrezida

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirezidare

rezidare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezidare rezidarea
plural rezidări rezidările
genitiv-dativ singular rezidări rezidării
plural rezidări rezidărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z