rezervat definitie
REZERVÁT, -Ă adj. 1. Oprit, păstrat, pus deoparte. 2. (Despre oameni; despre sentimente etc.) Reținut, discret, prudent. [Cf. fr. réservé]. adjectiv rezervat
REZERVÁT, -Ă adj. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stăpânit, cumpătat, sobru; reținut, discret. (< fr. réservé) adjectiv rezervat
*rezervát, -ă adj. Care se ține în rezervă, care nu se amestecă, circumspect, prudent: om, cuvînt rezervat. Subst. A face pe rezervatu. Adv. A vorbi rezervat. adjectiv rezervat
rezervat a. cu rezervă: discret, circumspect. adjectiv rezervat
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. r é s e r v é. adjectiv rezervat
*rezérv, a -á v. tr. (lat. reservare. V. sărbez). Pun la o parte, păstrez, opresc p. alt-cineva, p. alt scop orĭ pe alt timp: a rezerva o parte din cîștig, a rezerva un loc cuĭva, a rezerva banĭ de drum. Fig. Destinez, hotărăsc: a rezerva o surpriză cuĭva. V. refl. Mă păstrez, aștept altă ocaziune: a te rezerva pentru un ospăț (ținîndu-te nemîncat). A-țĭ rezerva dreptu de a, a păstra p. tine dreptu de a. verb tranzitiv rezerv
REZERVÁ vb. tr. a păstra, a reține pentru cineva. ◊ a pune la o parte. ◊ (fig.) a destina. (< fr. réserver, lat. reservare) verb tranzitiv rezerva
rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă verb tranzitiv rezerva
REZERVÁ vb. I. tr. A păstra, a reține pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se reține. [P.i. rezérv. / < fr. réserver, lat. reservare]. verb tranzitiv rezerva
rezervà v. 1. a reține o parte dintr´un tot; 2. a păstra pentru alt timp sau pentru altă întrebuințare: îmi rezerv bani pentru o călătorie; 3. a destina: a rezerva o pedeapsă culpabililor; 4. a remite pentru altădată. verb tranzitiv rezervà
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver. verb tranzitiv rezerva
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rezervat
| rezervat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | rezervat | rezervatul | rezervată | rezervata |
| plural | rezervați | rezervații | rezervate | rezervatele | |
| genitiv-dativ | singular | rezervat | rezervatului | rezervate | rezervatei |
| plural | rezervați | rezervaților | rezervate | rezervatelor | |