reduceri si promotii 2018
Definitie rezervă - ce inseamna rezervă - Dex Online

rezervă definitie

REZÉRVĂ s.f. 1. Cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. ◊ Rezervă succesorală = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. ♦ (Fig.; mai ales la pl.) Posibilități. ◊ Rezerve interne = totalitatea posibilităților existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit realizarea unor cantități sporite de produse. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile conținute într-un zăcământ. 2. Cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. Parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. Motiv de îndoială, obiecție. ◊ Fără rezervă = fără reținere, în întregime. ♦ (Fig.) Prudență, cumpătare, măsură; discreție; (p. ext.) răceală, indiferență, jenă. [< fr. réserve < réserver – a pune deoparte]. substantiv feminin rezervă

*rezérvă f., pl. e (fr. réserve, it. riserva; rus. rezérv). Arm. Acea parte a armateĭ care se compune din oamenĭ cam de 30-40 de anĭ și care nu e chemată de cît [!] la războĭ saŭ alt caz grav. Acea parte din trupe care e lăsată maĭ în urmă ca să fie odihnită și gata de atac atuncĭ cînd cele-lalte trupe vor avea nevoĭe de ajutor. Ofițer în rezervă, ofițer care se face din absolvențiĭ cursuluĭ superior al școalelor secundare după ce a făcut un an stagiu de soldat, a trecut un examin [!] de plotonier [!] și a fost înaintat în fine sublocotenent. Eĭ există numaĭ în trupele de uscat și înaintează în timp de pace numaĭ pînă la gradu de maĭor depunînd în acest caz alt examin. Se maĭ numesc „ofițerĭ în rezervă” și ofițeriĭ retrașĭ din activitate, dar ținuțĭ încă la dispozițiunea armateĭ. Aceștĭa există și în marină și pot avea orĭ-ce grad. Pin ext. Parte cruțată din alta maĭ mare (cum ar fi o parte din copaciĭ uneĭ pădurĭ tăĭate, o parte dintr´o sumă destinată altĭ scop ș. a.). Rezerve nutritive saŭ alimentare, parte din mîncare prefăcută în corp și ascunsă pin [!] țesuturĭ p. a servi la nevoĭe (în timp de foame îndelungată). Jur. Rezervă legală, acea parte din moștenire de care testatoru nu poate dispune liber, ci trebuĭe s´o lase copiilor saŭ altor moștenitorĭ legitimĭ. V. cotitate). Fig. Restricțiune: amiciția nu admite rezervă. Cumpătare, măsură: a vorbi cu rezervă. Rezervă mentală, V. restricțiune. A face rezerve, a nu admite în întregime un act orĭ o ideĭe: fac rezerve în privința celor afirmate de el. Fără rezervă, fără excepțiune, în total: a admite fără rezervă. Supt [!] rezervă, cu excepțiune, lăsînd loc p. vre-o excepțiune: a da o știre supt rezervă. substantiv feminin rezervă

rezérvă s. f., g.-d. art. rezérvei; pl. rezérve substantiv feminin rezervă

REZÉRVĂ s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. ♦ (jur.) ~ succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiți moștenitori. ◊ (fig.; pl.) posibilități. ◊ cantitate de substanțe minerale utile într-un zăcământ. 2. cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ (sport) jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. motiv de îndoială, obiecție. ♦ fără ~ = fără reținere, în întregime. ◊ (fig.) prudență, cumpătare, măsură; discreție. (p. ext.) răceală, indiferență. (< fr. réserve) substantiv feminin rezervă

REZÉRVĂ, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor situații neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (Fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nicio sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (Jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (Fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm3 de dioxid de carbon care se degajă din 100 ml de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ◊ Loc. adj. De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ Spec. (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. ◊ Loc. adv. Fără rezervă = fară reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nicio garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fară a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ◊ Loc. prep. Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ Fig. Prudență, circumspecție; discreție; reticență; p. ext. răceală, indiferență; jenă. – Din fr. réserve. substantiv feminin rezervă

rezervă f. 1. acțiunea de a rezerva și lucrul rezervat; 2. fig. discrețiune, cumpătare: a bea cu rezervă; 3. restricțiune: a face rezervele sale; 4. partea armatei compusă din oameni cari și-au făcut timpul de serviciu și cari sunt rechemați în caz de răsboiu; 5. corp de trupe ținute în ziua bătăliei la distanța acțiunii spre a le dirija la nevoie asupra puncturilor slabe. substantiv feminin rezervă

*rezérv, a v. tr. (lat. reservare. V. sărbez). Pun la o parte, păstrez, opresc p. alt-cineva, p. alt scop orĭ pe alt timp: a rezerva o parte din cîștig, a rezerva un loc cuĭva, a rezerva banĭ de drum. Fig. Destinez, hotărăsc: a rezerva o surpriză cuĭva. V. refl. Mă păstrez, aștept altă ocaziune: a te rezerva pentru un ospăț (ținîndu-te nemîncat). A-țĭ rezerva dreptu de a, a păstra p. tine dreptu de a. verb tranzitiv rezerv

REZERVÁ vb. tr. a păstra, a reține pentru cineva. ◊ a pune la o parte. ◊ (fig.) a destina. (< fr. réserver, lat. reservare) verb tranzitiv rezerva

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă verb tranzitiv rezerva

REZERVÁ vb. I. tr. A păstra, a reține pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se reține. [P.i. rezérv. / < fr. réserver, lat. reservare]. verb tranzitiv rezerva

rezervà v. 1. a reține o parte dintr´un tot; 2. a păstra pentru alt timp sau pentru altă întrebuințare: îmi rezerv bani pentru o călătorie; 3. a destina: a rezerva o pedeapsă culpabililor; 4. a remite pentru altădată. verb tranzitiv rezervà

REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver. verb tranzitiv rezerva

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rezervă

rezervă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezervă rezerva
plural rezerve rezervele
genitiv-dativ singular rezerve rezervei
plural rezerve rezervelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z