rezemătoáre f., pl. orĭ. Lucru fix de care se reazămă altu: rezemătoare de puștĭ saŭ rastel. – În est răzăm-. substantiv feminin rezemătoare
rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri substantiv feminin rezemătoare
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] -- Rezema + suf. -ătoare. substantiv feminin rezemătoare
| rezemătoare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | rezemătoare | rezemătoarea |
| plural | rezemători | rezemătorile | |
| genitiv-dativ | singular | rezemători | rezemătorii |
| plural | rezemători | rezemătorilor | |