REVĂRSĂTÚRĂ, revărsături, s. f. (Înv.) Revărsare. – Din revărsa + suf. -ătură. substantiv femininrevărsătură
revărsătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | revărsătură | revărsătura |
plural | revărsături | revărsăturile | |
genitiv-dativ | singular | revărsături | revărsăturii |
plural | revărsături | revărsăturilor |