REVOLUȚIONÁR, -Ă adj. 1. Care ține de revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (Fig.) Care preface radical un anumit domeniu; transformator, înnoitor. // s.m. și f. Partizan, susținător al revoluției; participant la revoluție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. révolutionnaire]. adjectiv revoluționar
REVOLUȚIONÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (fig.) care preface radical un anumit domeniu; înnoitor. II. s. m. f. adept al revoluției. (< fr. révolutionnaire) adjectiv revoluționar
*revoluționár, -ă adj. (fr. révolutionnaire). De revoluțiune politică, de răscoală: principiĭ revoluționare. Partizan al revoluțiuniĭ, ĭubitor de răscoală: demagogu în opozițiune e revoluționar. adjectiv revoluționar
revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre adjectiv revoluționar
revoluționar a. ce ține de revoluțiunile politice. ║ m. partizan al revoluțiunilor. adjectiv revoluționar
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire. adjectiv revoluționar
revoluționar | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | revoluționar | revoluționarul | revoluționară | revoluționara |
plural | revoluționari | revoluționarii | revoluționare | revoluționarele | |
genitiv-dativ | singular | revoluționar | revoluționarului | revoluționare | revoluționarei |
plural | revoluționari | revoluționarilor | revoluționare | revoluționarelor |