Alege sensul dorit: revolta -substantiv feminin revolta -verb tranzitiv

revolta definitie

REVÓLTĂ s.f. 1. Indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. [< fr. révolte]. substantiv femininrevoltă

REVÓLTĂ s. f. 1. indignare. 2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. (< fr. révolte) substantiv femininrevoltă

*revóltă f., pl. e (fr. révolte, it. rivolta). Răscoală, răzvrătire, rebeliune, insurecțiune, revoluțiune, rîdicare [!] contra superiorilor. substantiv femininrevoltă

revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte substantiv femininrevoltă

revóltă (revólte), s. f. – Rebeliune, răscoală. Fr. révolte.Der. revolta, vb., din fr. révolter; revoltant, adj., s. m., din fr. révoltant; revoltător, adj. (care provoacă indignare). substantiv femininrevoltă

revoltă f. ridicarea supușilor în contra suveranului, a inferiorilor în contra unui superior. substantiv femininrevoltă

REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte. substantiv femininrevoltă

*revólt, a v. intr. (fr. révolter, d. it. ri-voltare. V. dez-volt). Răscol, răzvrătesc, rîdic [!] contra. Fig. Indignez: vorba asta l-a revoltat. verb tranzitivrevolt

REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare]. verb tranzitivrevolta

REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter) verb tranzitivrevolta

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă verb tranzitivrevolta

revoltà v. 1. a împinge la revoltă; 2. fig. a provoca indignare: perfidia ne revoltă. verb tranzitivrevoltà

REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter. verb tranzitivrevolta

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirevolta

revolta  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)revolta revoltare revoltat revoltând singular plural
revoltând revoltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) revolt (să)revolt revoltam revoltai revoltasem
a II-a (tu) revolți (să)revolți revoltai revoltași revoltaseși
a III-a (el, ea) revoltă (să)revoltai revolta revoltă revoltase
plural I (noi) revoltăm (să)revoltăm revoltam revoltarăm revoltaserăm
a II-a (voi) revoltați (să)revoltați revoltați revoltarăți revoltaserăți
a III-a (ei, ele) revoltă (să)revolte revoltau revolta revoltaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z