REVIVISCÉNT, -Ă adj. Care poate reînvia. [< fr. reviviscent]. adjectivreviviscent
REVIVISCÉNT, -Ă adj. care prezintă reviviscență. (< fr. reviviscent) adjectivreviviscent
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent. adjectivreviviscent
reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte adjectivreviviscent
REVIVISCÉNȚĂ s.f. (Biol.) Revenire la viață. ♦ Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață, prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ (Fig.) Reapariție a unor stări de conștiință uitate. [< fr. reviviscence]. substantiv femininreviviscență
REVIVISCÉNȚĂ s. f. 1. revenire la viață; însuflețire. 2. (biol.) proprietate a unor organisme de a-și relua activitatea vitală după o stare de latență. 3. (fig.) reapariție a unor stări de conștiință uitate. (< fr. reviviscence) substantiv femininreviviscență
reviviscénță s. f., g.-d. art. reviviscénței substantiv femininreviviscență
REVIVISCÉNȚĂ s. f. Revenire la viață; înviorare, însuflețire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ Fig. Reapariție a unor stări de conștiință uitate. – Din fr. reviviscence. substantiv femininreviviscență
reviviscență | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | reviviscență | reviviscența |
plural | reviviscențe | reviviscențele | |
genitiv-dativ | singular | reviviscențe | reviviscenței |
plural | reviviscențe | reviviscențelor |