reverență definitie

REVERÉNȚĂ s. f. 1. plecăciune, salut în semn de respect, de venerație. 2. respect, considerație, stimă. ◊ pronume de ~ = pronume de politețe. (< fr. révérence, lat. reverentia) substantiv feminin reverență

*reverénță f., pl. e (lat. reverentia, fr. révérence). Respect, venerațiune, închinăcĭune, plecăcĭune: a face o reverență adîncă. substantiv feminin reverență

reverénță s. f., g.-d. art. reverénței; pl. reverénțe substantiv feminin reverență

reverență f. 1. venerațiune adâncă; 2. mișcarea corpului când se salută. substantiv feminin reverență

REVERÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) Plecăciune, salut în semn de respect, de venerație; temenea. 2. Respect, venerație, stimă. ♦ Pronume de reverență = pronume de politețe. [Cf. lat. reverentia, fr. révérence]. substantiv feminin reverență

REVERÉNȚĂ, reverențe, s. f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor, închinăciune; plecăciune în semn de respect, temenea. 2. Respect, venerație, considerație, stimă. ◊ Pronume de reverență = pronume de politețe. – Din fr. révérence, lat. reverentia. substantiv feminin reverență

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului reverență

reverență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reverență reverența
plural reverențe reverențele
genitiv-dativ singular reverențe reverenței
plural reverențe reverențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z