REVENDICÁRE s.f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; revendicație; (concr.) ceea ce se revendică. [< revendica]. substantiv femininrevendicare
REVENDICÁRE s. f. acțiunea de a revendica; ceea ce se revendică; revendicație. (< revendica) substantiv femininrevendicare
revendicáre s. f., g.-d. art. revendicắrii; pl. revendicắri substantiv femininrevendicare
REVENDICÁRE, revendicări, s. f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendică; revendicație. – V. revendica. substantiv femininrevendicare
*revindicațiúne f. (fr. revendication, din re- și lat. vindicatio, reclamațiune. Jur. Acțiunea de a revindica. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv femininrevindicațiune
*revéndic, V. revindic. verb tranzitivrevendic
*revíndic, a -á v. tr. (după fr. revendiquer, din re- și lat. vindicare, a reclama. V. revanșă). Jur. Reclam ceva care a fost al meŭ și care acuma e posedat de altu: Româniĭ revindică Banatu întreg. Cer un drept politic orĭ social: poporu revindică drepturĭ care nu-ĭ folosesc. – Fals revendic. verb tranzitivrevindic
REVENDICÁ vb. I. tr. A reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva. ♦ A cere, a pretinde. [P.i. revéndic, 3,6 -că. / < fr. revendiquer, cf. lat. vindicare – a chema în judecată]. verb tranzitivrevendica
REVENDICÁ vb. tr. a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva. ◊ a cere, a pretinde. (< fr. revendiquer) verb tranzitivrevendica
revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică verb tranzitivrevendica
revendicà v. 1. a reclama ceva ce ne aparține și care s’află în mâinile altuia: a revendica posesiunea unui câmp; 2. a lua asupră-și: a revendica o responsabilitate. verb tranzitivrevendicà
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer. verb tranzitivrevendica
revendicare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | revendicare | revendicarea |
plural | revendicări | revendicările | |
genitiv-dativ | singular | revendicări | revendicării |
plural | revendicări | revendicărilor |