*revắd, -văzút, a -vedeá v. intr. (d. lat. revidére și fr. revoir. – Se conj. ca văd). Văd ĭar: Ulise șĭ-a revăzut patria după mult timp. Trec în revistă, inspectez, îndrept: a revedea un manuscris. verb tranzitivrevăd
REVEDEÁ vb. II. 1. tr., refl. A (se) vedea din nou. 2. tr. A examina din nou, a revizui (un text, o compunere). [P.i. revăd, conj. -vádă. / după fr. revoir]. verb tranzitivrevedea
REVEDEÁ vb. I. tr. refl. a (se) vedea din nou. II. tr. a examina din nou, a reviziui (un text). (după fr. revoir) verb tranzitivrevedea
revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút verb tranzitivrevedea
revedeà v. 1. a vedea iarăș; 2. a supune unei reviziuni: a revedea o operă. verb tranzitivrevedeà
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir). verb tranzitivrevedea
revedea verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)revedea | revedere | revăzut | revăzând | singular | plural | ||
revăzând | revedeți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | revăd | (să)revăd | revedeam | revăzui | revăzusem | |
a II-a (tu) | revezi | (să)revezi | revedeai | revăzuși | revăzuseși | ||
a III-a (el, ea) | revede | (să)revedeai | revedea | revăzu | revăzuse | ||
plural | I (noi) | revedem | (să)revedem | revedeam | revăzurăm | revăzuserăm | |
a II-a (voi) | revedeți | (să)revedeți | revedeați | revăzurăți | revăzuserăți | ||
a III-a (ei, ele) | revăd | (să)revadă | revedeau | revăzură | revăzuseră |