revărsat definitie

revărsat, -ă, revărsați, -te adj. (d. corpul omenesc sau d. părți ale acestuia) care atârnă de prea multă grăsime adjectiv revărsat

1) răvărsát și (lit.) revărsát n. pl. urĭ. Acțiunea de a revărsa (vorbind de apă și lumină): la răvărsatu zorilor. adjectiv răvărsat

2) răvărsát, -ă adj. Împrăștiat: plete răvărsate pe umerĭ. Adv. A semăna răvărsat, a semăna rar, împrăștiat. adjectiv răvărsat

revărsát s. n. adjectiv revărsat

revărsat n. 1. acțiunea de a se revărsa și efectul ei, vorbind mai ales de aștri: revărsatul zorilor, aurora; 2. fig. început: legat´ai revărsatul cu apusul vieții tale ? AL. din revărsatul vieții ’n lume înstrăinat AL. adjectiv revărsat

REVĂRSÁT1 s. n. (în sintagma) Revărsatul zorilor (sau zilei) sau revărsat de zori (sau de ziuă) = timpul când se luminează de ziuă, zori de zi. – V. revărsa. adjectiv revărsat

REVĂRSÁT2, -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa. adjectiv revărsat

revắrs, V. răvărs. verb tranzitiv revărs

răvắrs și (lit.) revắrs, a v. tr. (lat. re-versare, a întoarce ĭar; sp. rebosar, a se revărsa. Se conj. ca vărs). Vărs din belșug; rîurile răvarsă [!] apă în mare. Fig. A răvărsa fericire în casa cuĭva. V. refl. Mă vărs peste malurĭ, peste buza vasuluĭ: rîurile s´aŭ răvărsat de multă ploaĭe, apa clocotește în căldare și se răvarsă. (V. inund, înec). Fig. Lumina soareluĭ se revarsă pe mare. Adj. Olt. Răvărsat de bubat, cĭupit de vărsat (Noŭa Rev. Rom. 1900; 8, II, 125). verb tranzitiv răvărs

revărsa, revărs v. r. (d. corpul omenesc sau d. părți ale acestuia) a atârna, a se lăsa de prea multă grăsime verb tranzitiv revărsa

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse verb tranzitiv revărsa

revărsà v. 1. a vărsa cu prisosință: alba lună revarsă un văl de aur; 2. fig. a răspândi: multă fericire a revărsat în mine AL.; 3. a deborda: rîul s’a revărsat; 4. fig. a se lumina de ziuă. [Lat. REVERSARE; sensul 4 provine din asemănarea luminei ce apare cu o apă ce debordă]. verb tranzitiv revărsà

REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare. verb tranzitiv revărsa

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului revărsat

revărsat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular revărsat revărsatul revărsa revărsata
plural revărsați revărsații revărsate revărsatele
genitiv-dativ singular revărsat revărsatului revărsate revărsatei
plural revărsați revărsaților revărsate revărsatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z