REUȘÍT,-Ă, reușiți, -le, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși. adjectivreușit
REUȘÍTĂ s.f. Izbândă, succes. [Pron. re-u-. / cf. fr. réussite, it. riuscita]. substantiv femininreușită
REUȘÍTĂ s. f. izbândă, succes, realizare. (< it. riuscita, fr. réussite) substantiv femininreușită
*reușítă f., pl. e (fr. réussite, d. it. riuscita). Rezultat bun, izbîndă: a avea sorțĭ de reușită. Rezultat oare-care: reaŭa reușită a uneĭ afacerĭ. substantiv femininreușită
reușítă (re-u-) s. f., g.-d. art. reușítei; pl. reușíte substantiv femininreușită
reușită f. sfârșit bun (= fr. réussite). substantiv femininreușită
REUȘÍTĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite. substantiv femininreușită
reușită | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | reușită | reușita |
plural | reușite | reușitele | |
genitiv-dativ | singular | reușite | reușitei |
plural | reușite | reușitelor |