REUNÍ vb. IV. tr., refl. A (se) aduna, a (se) întruni. [Cf. fr. réunir]. verb tranzitivreuni
reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă verb tranzitivreuni
reunì v. a strânge la un loc. verb tranzitivreunì
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolată, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir. verb tranzitivreuni
*reunésc v. tr. (d. unesc, după fr. réunir). Adun, strîng, întrunesc: a reuni niște oamenĭ, o societate. V. refl. Mă adun: eĭ s´aŭ reunit la club. verb tranzitivreunesc
reuni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reuni | reunire | reunit | reunind | singular | plural | ||
reunind | reuniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reunesc | (să)reunesc | reuneam | reunii | reunisem | |
a II-a (tu) | reunești | (să)reunești | reuneai | reuniși | reuniseși | ||
a III-a (el, ea) | reunește | (să)reuneai | reunea | reuni | reunise | ||
plural | I (noi) | reunim | (să)reunim | reuneam | reunirăm | reuniserăm | |
a II-a (voi) | reuniți | (să)reuniți | reuneați | reunirăți | reuniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reunesc | (să)reunească | reuneau | reuniră | reuniseră |