reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút verb tranzitivreumple
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir). verb tranzitivreumple
reumple verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reumple | reumplere | reumplut | reumplând | singular | plural | ||
reumplând | reumpleți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reumplu | (să)reumplu | reumpleam | reumplui | reumplusem | |
a II-a (tu) | reumpli | (să)reumpli | reumpleai | reumpluși | reumpluseși | ||
a III-a (el, ea) | reumple | (să)reumpleai | reumplea | reumplu | reumpluse | ||
plural | I (noi) | reumplem | (să)reumplem | reumpleam | reumplurăm | reumpluserăm | |
a II-a (voi) | reumpleți | (să)reumpleți | reumpleați | reumplurăți | reumpluserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reumple | (să)reumple | reumpleau | reumplură | reumpluseră |