reușit definitie

REUȘÍT,-Ă, reușiți, -le, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși. adjectiv reușit

REUȘÍ vb. IV. intr. 1. A izbuti. 2. A avea succes. [Pron. re-u-. / p.i. -șesc, conj. -șească. / < fr. réussir, cf. it. riuscire]. verb tranzitiv reuși

REUȘÍ vb. intr., tr. 1. a izbuti. 2. a avea succes. (< it. riuscire, fr. réussir) verb tranzitiv reuși

reuși (reușésc, reușít), vb. – A izbuti, a izbîndi, a avea succes. Fr. réussir combinat cu it. riuscire.Der. reușită, s. f., din fr. réussite; nereușită, s. f. (insucces). verb tranzitiv reuși

reușì v. a izbuti, a avea un sfârșit bun. verb tranzitiv reușì

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd verb tranzitiv reuși

REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir. verb tranzitiv reuși

*reușésc v. intr. (fr. réussir, d. it. riuscire, d. uscire, a ĭeși. V. reĭes). Izbutesc, am succes, ĭes bine dintr´o greutate, înping o dificultate: a reuși la examen, a reuși într´o afacere, expedițiune care n´a reușit. Ajung să: am reușit să-ĭ vorbesc. Mă aclimatez [!], îmĭ merge bine: vița reușește bine pe deal. verb tranzitiv reușesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului reușit

reușit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reușit reușitul reuși reușita
plural reușiți reușiții reușite reușitele
genitiv-dativ singular reușit reușitului reușite reușitei
plural reușiți reușiților reușite reușitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z