RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci. adjectivretălmăcit
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci. verb tranzitivretălmăci
retălmăcit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | retălmăcit | retălmăcitul | retălmăcită | retălmăcita |
plural | retălmăciți | retălmăciții | retălmăcite | retălmăcitele | |
genitiv-dativ | singular | retălmăcit | retălmăcitului | retălmăcite | retălmăcitei |
plural | retălmăciți | retălmăciților | retălmăcite | retălmăcitelor |