RETÚR s.n. 1. Întoarcere, revenire (la locul de plecare). ♦ Indicație scrisă pe un plic, pe un colet etc. în care se specifică că acesta trebuie înapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unui campionat, în cadrul căreia se întâlnesc din nou aceeași participanți. [< fr. retour]. substantiv neutruretur
RETÚR s. n. 1. întoarcere, revenire la locul de plecare. ◊ indicație scrisă pe un plic, colet etc. care arată că acesta trebuie înapoiat expeditorului. 2. (sport) a doua parte a unui campionat, în cadrul căreia se întâlnesc din nou aceiași participanți. (< fr. retour) substantiv neutruretur
retúr s. n., pl. retúruri substantiv neutruretur
RETÚR, retururi, s. n. 1. întoarcere, revenire (în punctul de plecare). ♦ Indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unei competiții în care echipele se întâlnesc încă o dată, în revanșă. ♦ Întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional. 3. (Tehn.) Conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de.rădire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat-căldura. – Din fr. retour. substantiv neutruretur
retur substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | retur | returul |
plural | retururi | retururile | |
genitiv-dativ | singular | retur | returului |
plural | retururi | retururilor |