retribuire definitie

credit rapid online ifn

RETRIBUÍRE s.f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. [< retribui]. substantiv femininretribuire

*retroactív, -ă adj. (lat. retro, înapoĭ, și activ saŭ de la lat. retroactus, dat înapoĭ; fr. rétroactiv). Care lucrează asupra trecutuluĭ: legea n´are putere retroactivă. Adv. În mod retroactiv. substantiv femininretroactiv

credit rapid online ifn

retribuíre (re-tri-) s. f., g.-d. art. retribuírii; pl. retribuíri substantiv femininretribuire

RETRIBUÍRE, retribuiri, s. f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. – V. retribui. substantiv femininretribuire

RETRIBUÍ vb. IV tr. A plăti în bani (o muncă prestată); a remunera; a recompensa în bani. [Pron. -bu-i, p. i. retríbui, -iesc, 3,6 -ie. / < fr. rétribuer, cf. lat. retribuere]. verb tranzitivretribui

RETRIBUÍ vb. tr. a plăti în bani (o muncă prestată); a remunera. (< fr. rétribuer, lat. retribuere) verb tranzitivretribui

*retríbuĭ și -ĭésc, a v. tr. (lat. re-tribúere, it. retribuire, fr. rétribuer. V. tribut). – Se conj. ca atribuĭ). Remunerez saŭ recompensez, daŭ banĭ p. un serviciŭ. verb tranzitivretribuĭ

retribuì v. a da o răsplată, un salariu. verb tranzitivretribuì

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie verb tranzitivretribui

RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere. verb tranzitivretribui

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiretribuire

retribuire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular retribuire retribuirea
plural retribuiri retribuirile
genitiv-dativ singular retribuiri retribuirii
plural retribuiri retribuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z