retransmis definitie

RETRANSMÍTE vb. III. tr. A transmite din nou. ♦ A transmite imediat o emisiune radiofonică primită de la un alt post emițător. [P.i. retransmít. / < re- + transmite]. adjectiv retransmite

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís adjectiv retransmite

RETRANSMÍTE vb. III. tr. A transmite din nou. ♦ A transmite imediat o emisiune radiofonică primită de la un alt post emițător. [P.i. retransmít. / < re- + transmite]. verb tranzitiv retransmite

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís verb tranzitiv retransmite

RETRANSMÍTE vb. tr. a realiza o retransmisie. (după fr. retransmettre) verb tranzitiv retransmite

RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmisie (după fr. retransmettre). verb tranzitiv retransmite

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului retransmis

retransmis   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular retransmis retransmisul retransmi retransmisa
plural retransmiși retransmișii retransmise retransmisele
genitiv-dativ singular retransmis retransmisului retransmise retransmisei
plural retransmiși retransmișilor retransmise retransmiselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z