Alege sensul dorit: retez -substantiv neutru retez -verb tranzitiv

retez definitie

credit rapid online ifn

1) rătéz n., pl. e și urĭ (rut. rétĭaz, d. vsl. retenzĭ, lanț; ung. retez, zăvor). Mold. Clanță, o mică riglă de fer [!] care are un capăt fixat în ușă pintr´un [!] cuĭ, ĭar cel-alt [!] se rîdică [!] și se lasă pe clempuș, și așa se închide și se deschide ușa. Un mecanizm [!] pin [!] care teĭca moriĭ se poate rîdica orĭ scoborî. – La Dos. răteadz. Forma retez inuz. În Dor. rotez. substantiv neutrurătez

1) retéz n. V. rătez 1. substantiv neutruretez

credit rapid online ifn

retéz (pop.) s. n., pl. retéze substantiv neutruretez

retez n1. Mold. zăvor de ușă. [Rut. RETEZÌ]. substantiv neutruretez

RETÉZ, reteze, s. n. 1. (Pop.; în expr.) La retezul părului = în locul unde se retează părul; la ceafa. 2. (înv.) Diametru. – Din reteza (derivat regresiv). substantiv neutruretez

retéz (-zuri), s. n.1. Închizătoare primitivă de lemn. – 2. Titirez la moară. – Var. rătez. Sl. retęzĭ „lanț” (Cihac, II, 312; Byhan 240), cf. slov., rut. retjaz, pol. rzeciądz, mag. retesz. În Mold. substantiv neutruretez

2) retéz s. n., pl. urĭ (d. retez 2). Rar. Locu retezăriĭ, locu de unde începe retezarea (de ex., la păru capuluĭ, la ceafă). Diametru, secțiune transversală. V. rătez 1. substantiv neutruretez

3) retéz și (est) rătéz, a -zá v. tr. (după Pascu, d. bg. otrĭezvam, retez. Totușĭ, fiind-că inf. în -za ca la boteza, cuteza, necheza pare straniŭ la un verb slav și fiind-că din otrĭezvam s´ar fi făcut maĭ degrabă un verb în -ui, ca și a obrezui, cu care se înrudește, e maĭ plauzibilă derivarea din vgr. airetizo, aleg, fac disidență [!], îs eretic, d. airéo, ĭaŭ, și af-aireo, retez). Taĭ extremitățile, taĭ despărțind: călău ĭ-a retezat capu, mașina ĭ-a retezat degetele. A reteza stupu, a-l goli de fagurĭ, a-ĭ scoate mĭerea. Fig. Decid energic și răpede [!] (tranșez): s´o retezăm odată cu asta ! A o reteza cuĭva, a-ĭ impune o limită pretențiunilor, a-l pune la locu luĭ, a-l învăța minte: ĭ-am retezat-o scurt. A o reteza cu cineva (saŭ cu un lucru), a rupe brusc relațiunile cu el (saŭ a te lăsa subit de un lucru). A reteza un drum, a apuca un drum maĭ scurt. verb tranzitivretez

retezá (retéz, át), vb.1. A scurta, a tăia, a tranșa. – 2. A curăța stupul. – Var. răteza. Origine îndoielnică. Nici una din multele ipoteze prezentate nu este acceptabilă. Din sl. rĕzati „a scurta” (Cihac, II, 310) nu este posibil din punct de vedere fonetic; din sl. otrĕzati (Crețu 362; Weigand, BA, II, 258; Pascu, Beiträge, 12) nu este mai simplu. Din lat. *recaediārecaedĕre (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 305; Pușcariu 1457; REW 7106; Pușcariu, Dacor., I, 325; Rosetti, I, 171) nu are nici o probabilitate, cf. Tiktin; lat. *recidiārerecidĕre (Giuglea, Dacor., II, 221) prezintă aceeași problemă fonetică, care pare insolubilă. Alții au pornit de la lat. *retundiāre, cf. fr. rogner (Candrea, GS, III, 227; Candrea); din lat. *retizāre „a tăia crengile care atîrnă deasupra apei”, de la retae (Graur, BL, IV, 110); din gr. αίρετίζω „a alege” (Scriban), a cărui explicație semantică pare deficientă; din sl. retęzŭ „zăvor” (Conev 80); toate aceste ipoteze sînt neverosimile. Explicația lui P. Papahagi, Dunărea, IV, 122-4 (Lozovan 250) nu este accesibilă. În cercetarea originii acestui cuvînt, trebuie să se țină seamă de sensul lui foarte special, acela de „a tăia potrivind” sau „a tăia alegînd”, cum se face de exemplu la tăierea părului, la curățirea unui copac etc. Dacă se ia în considerație această nuanță, ne putem gîndi că nu este o var. a lui *neteza, din lat. *nitidiāre „a curăța nivelînd”; cf. netezi, care este un der. interior, pornind de la neted. Schimbarea inițialei nu este clară; dar coincide cu cea de la rînchezanincheza. Der. retez, s. n. (tăiș, custură; diametru); retezătură, s. f. (tăiere, tăietură; unealtă de marcat vitele). verb tranzitivreteza

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză verb tranzitivreteza

retezà v. 1. a scurta prin tăiere: îi reteză capul; 2. a scoate mierea și ceara din stup; 3. fig. a întrerupe, a tăia: toți râd..., dar ce retează deodată râsul lor ? AL. [Origină necunoscută]. verb tranzitivretezà

RETEZÁ, retéz, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) Ia punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec. verb tranzitivreteza

a-i reteza (cuiva) ghearele expr. a face (pe cineva) inofensiv, a pune (pe cineva) la punct. verb tranzitivaireteza

a-l reteza (pe cineva) scurt expr. v. a i-o reteza (cuiva) scurt. verb tranzitivalreteza

a i-o reteza (cuiva) scurt expr. 1. a-i limita (cuiva) pretențiile. 2. a pune brusc capăt unei discuții. verb tranzitivaioreteza

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiretez

retez  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular retez retezul
plural retezuri retezele
genitiv-dativ singular retez retezului
plural retezuri retezurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z