RESUSCITÁ vb. I. tr. (Rar) A reînvia; a readuce în simțiri; a reanima. [P.i. -tez și resuscít. / < fr. ressusciter, cf. lat. resuscitare]. verb tranzitivresuscita
RESUSCITÁ vb. tr. a reînvia; a trezi la viață; a reanima. (< fr. ressusciter, lat. resuscitare) verb tranzitivresuscita
resuscitá (a ~) vb., ind. prez. 3 resusciteáză verb tranzitivresuscita
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez.; ind. și: resuscit] – Din fr. ressusciter. verb tranzitivresuscita
resuscitat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | resuscitat | resuscitatul | resuscitată | resuscitata |
plural | resuscitați | resuscitații | resuscitate | resuscitatele | |
genitiv-dativ | singular | resuscitat | resuscitatului | resuscitate | resuscitatei |
plural | resuscitați | resuscitaților | resuscitate | resuscitatelor |