restrânge definitie
*restrî́ng, -strî́ns, a -strî́nge v. tr. (lat. restringere, fr. restreindre). Mărginesc, micșorez, limitez, reduc: a-țĭ restrînge dorințele, cheltuĭelile. V. refl. Îmĭ micșorez cheltuĭelile. verb tranzitivrestrîng
restrấnge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrấng, perf. s. 1 sg. restrânséi, 1 pl. restrấnserăm; part. restrấns verb tranzitivrestrânge
RESTRÂ'NGE vb. I. tr. a micșora, a reduce, a mărgini. II. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. (după fr. restreindre) verb tranzitivrestrânge
RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și limita, a-și reduce cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. – Pref. re- + strânge (după fr. restreindre). verb tranzitivrestrânge
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirestrânge
| restrânge | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)restrânge | restrângere | restrâns | restrângând | singular | plural | ||
| restrângând | restrângeți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | restrâng | (să)restrâng | restrângeam | restrânsei | restrânsesem | |
| a II-a (tu) | restrângi | (să)restrângi | restrângeai | restrânseși | restrânseseși | ||
| a III-a (el, ea) | restrânge | (să)restrângeai | restrângea | restrânse | restrânsese | ||
| plural | I (noi) | restrângem | (să)restrângem | restrângeam | restrânserăm | restrânseserăm | |
| a II-a (voi) | restrângeți | (să)restrângeți | restrângeați | restrânserăți | restrânseserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | restrâng | (să)restrângă | restrângeau | restrânseră | restrânseseră | ||