restituire definitie

RESTITUÍRE s.f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere; restituție (2). [Pron. -tu-i. / < restitui]. substantiv femininrestituire

restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri substantiv femininrestituire

RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui. substantiv femininrestituire

*restituțiúne f. (lat. restitutio, -ónis. V. constituțiune). Acțiunea de a restitui. – Și -úție, dar ob. -uíre. substantiv femininrestituțiune

RESTITUÍ vb. IV. tr. A da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire]. verb tranzitivrestitui

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie verb tranzitivrestitui

RESTITUÍ vb. tr. a da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia. (< fr. restituer, lat. retituere) verb tranzitivrestitui

*restítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. restitúere, d. statuere, a așeza, a hotărî. V. constituĭ. – Se conjugă ca constitui). Înapoĭez, daŭ înapoĭ: ĭ-am restituit ceĭa ce-ĭ datoram. Fac să recapete: a restitui patriiĭ vechea glorie. Restabilesc, aduc ĭar în bună stare: a restitui un monument, un text. verb tranzitivrestituĭ

restituì v. 1. a înapoia ce luase; 2. a restabili în stare primitivă: a restitui un text. verb tranzitivrestituì

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire. verb tranzitivrestitui

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirestituire

restituire substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	restituire	restituirea
nominativ-acuzativ	plural	restituiri	restituirile
genitiv-dativ	singular	restituiri	restituirii
genitiv-dativ	plural	restituiri	restituirilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z